De când mă știu, mi-am dorit un câine. Îmi amintesc că, atunci când eram mică, pentru că ai mei nu mă lăsau să am unul, alegeam câte un câine vagabond, îi dădeam un nume și mă jucam cu el, crezând că este al meu. Fetița, Bobiță… erau nume comune pe vremea aceea, dar erau ai mei, chiar și pentru scurt timp. La un moment dat, câinii dispăreau. Acum, ca adult, înțeleg mai bine ce se întâmpla, dar prefer să-mi amintesc acele momente cu drag, fără să mă gândesc prea mult la detalii triste.
Anii au trecut, iar prioritățile mele s-au schimbat, dar dorința de a avea un câine a rămas constantă. Deși nu s-a întâmplat așa cum mi-aș fi dorit, acum îmi dau seama că toate se întâmplă la timpul lor. Așteptarea asta m-a învățat să fiu mai răbdătoare și să apreciez momentul când visul meu avea să devină realitate.
2022, anul schimbării
Anul 2022 a început promițător încă din prima lună. După șase luni de căutări, am găsit locuința perfectă, unde aveam și libertatea de a avea un câine. Când am deschis ușa noului apartament, era o zi neașteptat de caldă pentru februarie. Soarele lumina întreaga cameră, iar lalelele roșii îmi umpleau sufrageria de culoare. În acel moment, am știut că era timpul să îmi împlinesc visul.
Începe etapa „căutări golden retriever”. Nu mă interesa culoarea, nu mă interesa dacă e fetiță sau băiat. Tot ce voiam era un câine de talie mare, un suflet cu care să pot împărtăși îmbrățișări nesfârșite.
Ziua în care l-am întâlnit pe Mailo
Abia în luna mai am găsit un crescător care avea 5 pui de golden retriever, dintre care doar 2 erau disponibili. Acel moment, acea zi… încă o trăiesc de fiecare dată când îmi aduc aminte. Când am ajuns și m-am văzut înconjurată de acei pui mici și pufoși, știind că unul dintre ei avea să fie al meu, am simțit o bucurie imensă. E greu să găsesc cuvintele potrivite, pentru că emoția a fost mult prea intensă.
Dintre toți puii, unul singur s-a cuibărit la mine în brațe și a adormit. Da, el era! El m-a ales. Mailo. Deși toți arătau la fel, el a fost unic pentru mine, și din acel moment am știut că îl voi iubi toată viața.
Așteptarea până la întâlnirea finală
Din păcate, nu am putut să-l iau acasă în acea zi. Mailo era încă prea mic, trebuia să mai stea o lună alături de mama și frații lui. Dar l-am vizitat cât de des am putut, iar acele vizite mă umpleau de fericire. Ne-am pregătit cu grijă pentru momentul în care avea să vină acasă. În Germania, pentru a adopta un câine, trebuie să urmezi un curs și să susții un examen care dovedește că ești capabil să îngrijești un câine.
Primele zile alături de Mailo
Când l-am adus acasă, viața mea s-a schimbat complet. În jurnalul meu am scris câteva rânduri care reflectă perfect fericirea acelei perioade:
„Mă trezesc în fiecare dimineață zâmbind și continui să fac asta pe tot parcursul zilei. Mereu am urât diminețile, dar parcă acum le simt diferit. Datorită lui Mailo, m-am descoperit responsabilă și cu un spirit de protecție de care nu am știut niciodată că sunt capabilă. Îl privesc tot timpul cum doarme și uneori mă duc să verific dacă respiră și este chiar real. Mirosul lui de biscuiți, blana moale, ochii ca niște mărgele, boticul ăla mic, burtica grasă și lăbuțele mari, mă fac să plâng de bucurie.”
Viața mea alături de Mailo
Plimbările noastre zilnice mă fac să descopăr natura într-un mod cu totul nou. Fiecare moment alături de el este o nouă aventură, o lecție de iubire necondiționată și o bucurie nemărginită. Când mă întorc acasă și îl văd alergând spre mine, știu că nimic altceva nu mai contează. Fiecare năsuc rece pe care mi-l pune pe piele îmi amintește cât sunt de norocoasă.
Desigur, nu totul este doar lapte și miere. Au fost și zile în care a trebuit să fac sacrificii, să ies afară în ploaie dimineața sau să renunț la unele planuri. Dar, când mă uit în ochii lui Mailo, realizez că toate acestea sunt insignifiante în comparație cu iubirea pe care mi-o oferă. Și, sinceră să fiu, dacă nu era el, probabil nu aș fi făcut nici jumătate din pașii pe care îi fac acum. Haha!
Încheiere
Mailo nu este doar un câine, este sufletul meu pereche, prietenul meu cel mai bun și cel mai mare motiv de fericire. De când el a apărut în viața mea, am învățat să iubesc mai mult, să fiu mai răbdătoare și să apreciez fiecare mică bucurie. Așa cum îmi spuneam când eram mică și îmi alegeam câinii vagabonzi, „un câine te iubește necondiționat”. Și Mailo îmi dovedește asta în fiecare zi. Viața mea este mai plină datorită lui, și pentru asta îi voi fi mereu recunoscătoare.
© 2024 MiraSoul.ro
