Nu știu despre voi, dar eu toată viața mi-am dorit să fiu mireasă. Îmi imaginam fiecare detaliu și eram convinsă că voi ști exact ce să fac când va veni momentul. Însă realitatea organizării unei nunți m-a învățat că lucrurile nu sunt întotdeauna cum le planificăm. A fost nunta perfectă? Da, dar nu cum mi-am dorit. Iată povestea mea despre cum am trecut prin toate neprevăzutele acestei zile speciale.
Întotdeauna am știut că nu vreau o nuntă mare și pompoasă. Ne-am dorit o petrecere restrânsă, cu aproximativ 50 de invitați – doar prieteni apropiați și familie. Scopul nostru era să avem un eveniment unde să celebrăm iubirea noastră alături de cei dragi. Am ales un local intim și am stabilit o dată, anunțând invitații din timp pentru a ne asigura că vor fi alături de noi.
După ce am ales data, am aflat că soțul meu nu putea fi liber în acea zi, așa că a trebuit să mutăm evenimentul de sâmbătă pe vineri. Totuși, am considerat că nu va fi o problemă. Ce-i drept, puțin mai târziu aveam să aflu că vinerea nu este o zi obișnuită pentru nunți. O prietenă mi-a atras atenția asupra acestui aspect, însă am vorbit cu preotul care ne-a recomandat să ținem ceremonia religioasă joi, iar petrecerea să o lăsăm vineri. Părea că totul este rezolvat.
A venit și momentul să îmi aleg rochia de mireasă. Prima probă a fost o experiență emoționantă, dar mi-am dorit să mă asigur că iau o decizie corectă, așa că am ales rochia abia a doua zi. Am simțit că am găsit ținuta perfectă pentru mine, iar asta mi-a dat un sentiment de liniște.Pentru buchetul miresei, buchetul nașei, floricelele de pus în piept la bărbați și brățările florale pentru domnișoarele de onoare, am apelat la o persoană care se ocupa doar de aceste detalii. Totul era bine stabilit, iar fata părea foarte pricepută, așa că eram liniștită în privința aranjamentelor florale personale.
În paralel, decorul floral pentru local era aranjat de o persoană de la restaurantul unde urma să aibă loc petrecerea. Am ales împreună cu ea culorile și florile care urmau să decoreze mesele invitaților și sala. În acel moment, totul părea că se potrivește perfect cu viziunea mea.
Locuind în Germania, am avut dificultăți în a fi prezenți pentru fiecare detaliu al organizării. Cu trei luni înainte de nuntă, am revenit în România pentru degustarea meniului, o experiență pe care inițial nu o consideram necesară. Am ales un meniu tradițional, simplu, dar am realizat că această vizită ne-a ajutat să alegem și decorurile finale pentru local.
Totul părea în regulă, însă provocările nu au întârziat să apară.
Cu doar o lună înainte de nuntă, fata care urma să se ocupe de buchetul meu, de buchetul nașei și de celelalte accesorii florale personale m-a informat că nu mai poate să onoreze comanda, deoarece era implicată într-un alt proiect. M-am văzut nevoită să găsesc o altă persoană la miezul nopții, iar, din fericire, am găsit pe cineva dispus să ajute cu florile care mai erau disponibile.
Apoi, cu puțin timp înainte de eveniment, am aflat că nu puteam aduce câinele nostru la local din cauza câinelui pădurarului, lucru care m-a întristat profund.
După biserică, am mers la restaurantul unde rezervasem o masă pentru invitații de la ceremonie. Aici, am avut parte de o altă surpriză neplăcută: cei de la restaurant uitaseră de noi și ne-au lăsat să așteptăm afară, în ploaie, în timp ce pregăteau mesele. Deși nu a fost un început ideal, am încercat să rămân optimistă pentru petrecerea principală din ziua următoare.
Ziua petrecerii a început cu mici probleme tehnice, fără curent la local, dar acestea s-au rezolvat rapid. Intrând în sală, am observat că decorul floral de la local, pregătit de persoana din echipa restaurantului, nu era exact cum stabilisem: masa prezidiului avea o față de masă scurtă și de o altă culoare decât cerusem, iar florile folosite în decor nu erau cele alese și plătite inițial.
Problemele tehnice au continuat pe parcursul serii, cu întreruperi repetate de curent. Ultima dintre ele a venit chiar în momentul în care trebuia să numărăm darul și să plătim localul, ceea ce am făcut cu ajutorul lanternelor de pe telefoane.
Cu toate obstacolele întâmpinate, eu și soțul meu ne-am simțit fericiți să fim unul alături de celălalt și să împărtășim acest moment unic cu cei dragi. În ciuda detaliilor care nu au ieșit conform planului, ne-am bucurat de fiecare clipă. La masa de prezidiu, ne-am luat de mână și ne-am spus unul altuia: „Am reușit.”
Pentru noi, a fost o zi imperfectă, dar perfectă în felul ei. O zi care ne amintește că, uneori, perfecțiunea stă în a trece peste neprevăzut și a trăi momentul.
Dacă te afli în mijlocul organizării unei nunți, iată câteva sfaturi bazate pe experiența mea:
• Planifică alternative: Lucrurile pot merge greșit, așa că pregătește soluții de rezervă.
• Fii flexibil(ă): Poate că anumite detalii nu vor fi exact cum ai visat, dar amintește-ți să te bucuri de esența zilei.
• Rămâi calm(ă): Momentele neașteptate vor fi mai ușor de gestionat dacă îți păstrezi calmul și bucuria.
Nunta perfectă există, chiar și cu imperfecțiuni. Este despre iubirea pe care o sărbătorești, nu despre detaliile care pot sau nu să iasă conform planului.
© 2024 MiraSoul.ro
