Am ajuns la 20 de săptămâni – jumătatea călătoriei noastre împreună. Uneori mi se pare că timpul zboară, alteori fiecare zi e o așteptare nesfârșită. Dar în fiecare dimineață mă trezesc cu aceeași emoție: tu ești aici, crești, te miști, ești parte din mine.
Te simt tot mai clar. Uneori ca un freamăt delicat, alteori ca un fluture care își întinde aripile înăuntrul meu. Încă nu sunt mișcări puternice, dar sunt ale tale. Sunt dovada că ești acolo, că ne apropiem tot mai mult de momentul în care ne vom întâlni. Îți vorbesc, îți cânt, îți spun cât de iubită ești deja. Soțul meu își pune mâna pe burtică, sperând să te simtă și el. Iar Mailo, goldenul nostru retriever, încă mă privește cu ochii lui blânzi, ca și cum ar înțelege că în curând viața noastră va fi cu totul alta.
Mă uit în oglindă și văd cum burtica mea crește. Îmi place. Îmi place să știu că îți fac loc, că îți ofer spațiul de care ai nevoie. Îmi place să îmi mângâi pielea întinsă, știind că acolo, înăuntru, ești tu.
Simptomele grele ale primului trimestru au trecut în mare parte. Grețurile nu mă mai urmăresc la fiecare pas, amețelile s-au mai domolit, iar nopțile sunt ceva mai liniștite. Dar corpul meu continuă să se schimbe, să se adapteze pentru tine. Încă simt oboseala, încă am zile în care parcă nu îmi recunosc propriul trup. Dar, în loc să mă sperii de aceste transformări, le îmbrățișez. Pentru că știu că fiecare schimbare este pentru tine.
Mă întreb adesea cum va fi când te voi ține în brațe. Cum va fi ziua în care îți voi vedea ochii pentru prima dată, în care îți voi auzi glasul. Simt o nerăbdare pe care nu am mai trăit-o niciodată.
Și, desigur, uneori mă cuprinde teama. Voi fi o mamă bună? Voi ști ce să fac? Se spune că instinctul de mamă apare în momentul în care îți strângi copilul în brațe pentru prima dată. Dar oare chiar așa este?
Apoi îmi spun că dragostea mea pentru tine e mai mare decât orice frică. Că așa cum corpul meu s-a transformat pentru a te proteja, și inima mea se va schimba pentru a te crește, pentru a te iubi, pentru a fi mama de care ai nevoie.
În câteva săptămâni te voi simți din ce în ce mai clar. Voi putea ghici dacă te miști de bucurie sau doar îți cauți un loc mai comod. Voi afla cum îți place muzica pe care o ascult, cum reacționezi la vocea mea.
Până atunci, continui să te aștept. Cu răbdare, cu emoție, cu dragoste nemărginită. Mai avem de parcurs încă 20 de săptămâni împreună, dar într-un fel, simt că te cunosc deja.
Și abia aștept să îți spun, pentru prima dată, față în față: „Bun venit, iubirea mea.”
© 2024 MiraSoul.ro
